Obiceiuri în prima si a doua zi de Paste!

În prima zi de Paşte există obiceiul de a se purta haine noi, în semn de respect pentru această aleasă sărbătoare, dar şi pentru că ea semnifică primenirea trupului şi a sufletului, aşa cum se primeneşte întreaga natură odată cu primăvara, informează Agerpres.

Duminică dimineaţa, există tradiţia ca toţi membrii familiei să se spele pe faţă cu apă neîncepută, luată dintr-un izvor, în sensul în care curge, în care se pune un ou roşu şi un ban de argint: să fie sănătoşi şi cu faţa frumoasă, argintul simbolizând, de asemenea, şi noroc la bani.

Un alt obicei, în prima zi de Paşte, este ca, după ce s-au întors de la Înviere şi iau anafura, toţi ai casei să mănânce un ou roşu, pască şi o bucăţică de slănină: să fie curaţi ca pasca, sănătoşi ca oul şi graşi ca porcul.

La întoarcerea de la slujbă, lumânarea Învierii se păstrează, pentru a fi la îndemână la vreo revărsare mare de apă, la grindină şi la trăsnet.

În unele părţi din Transilvania, în ziua de Paşte, fetele se spălau cu apă de la moară, de pe roata morii, să fie frumoase. Tot prin aceste locuri feciorii ţineau toaca pe un deal şi o păzeau zi şi noapte. Alţii se străduiau să o fure. Dacă o furau, feciorii trebuiau să dea bani grei pentru răscumpărare. Toaca se păzea de joi până luni, la ieşirea din biserică iar, în timpul acesta, flăcăii erau cinstiţi cu mâncare şi băutură. Apoi se făcea joc şi toţi coborau în centrul satului. Înainte mâncau pe câmp, în zilele noastre se duc la casele rudelor. Petrecerea ţine până marţi, când toţi se întorc la casele lor.

În a doua zi de Paşte, finii merg la naşi cu dar de colaci, un covor ţesut în casă şi un ulcior. Flăcăii merg la fete cu stropitul şi cu văluritul, iar o năframă albă pusă într-o prăjină se poartă în fruntea alaiului care merge din casă în casă şi face urări de Paşte. Tradiţia udatului, care s-a mai păstrat în Transilvania, are semnificaţia unui act de purificare, fetele fiind stropite cu apă sau parfum.

De asemenea, flăcăii şi fetele se uită în fântână pentru ca să fie curaţi şi frumoşi ca apa de izvor.

Există credinţa că cine moare în ziua de Paşte sau în Săptămâna Luminată merge direct în Rai, fiindcă în această zi uşile Raiului sunt deschise, iar ale iadului închise. Tot aşa, cel ce se naşte în această zi va avea noroc toată viaţa.

Lunea alba, prima zi de luni dupa Paste, cea de-a doua zi a Pastelui si cea dintai din Saptamana Luminata este consacrata in traditiile si obiceiurile populare continuarii sfintei sabatoriri, mai ales prin cadrul unor petreceri ori reuniuni de familie.

Cu aceasta ocazie, avea loc asa-zisa "umblare cu pasca", adica vizitarea rudelor apropiate in vederea vestirii Invierii lui Iisus Htistos. Copiii se duceau la parintii lor, nepotii la bunici, si finii la nasi. Potrivit obiceiului, nu se mergea in vizita cu mana goala, ci cu oua rosii, pasca, fructe si vin. Odata ajunsi la nasi, finii era asezati la masa, asezandu-li-se in fata slanina, cozonac, si oua vopsite. La plecare, nasa ii daruia, la randu-i, finei, o pasca facuta cu mainile sale.

O alta traditie specifica Lunii Albe era stropirea cu apa. Flacaii din sate le pandeau pe fete, si le udau cu cateva cofe de apa de la fantana sau le azvarleau, asa imbracate cum erau, intr-o apa curgatoare. Fetele nu protestau fata de acest tratament, intrucat, in acest fel, erau sortite sa se marite pana la sfarsitul anului. Uneori, dupa ce uda o fata, baiatul ii zicea, ""Sa-ti fie inima curata ca apa si ea sa te fereasca de orice boala." O reminiscenta a acestui obicei din Transilvania si Banat este udatul cu parfum. Se spune ca acest ritual are la origine povestea despre o fata evreica ce a lesinat la auzul vestii invierii lui Hristos, fiind readusa in simtiri de niste tineri ce au stropit-o cu apa.

In unele regiuni romanesti, in cea de-a doua zi de Paste, ouale se ciocnesc “cap cu dos”, si nu "cap cu cap", precum in prima zi a sarbatorii pascale.

Conform superstitiei, oricine moare in aceasta zi se duce direct in rai, fara a mai fi judecat.

Tot cu acest prilej, era bine sa se spele rufele, pentru ca anul sa fie alb si luminat. Cu toate ca spalatul era ingaduit, nu era indicat a se lucra in vreun alt fel, pentru a fi la adapost de "boala  rea", adica epilepsia.

Pentru a fi intariti in sanatate in decursul anului, mai ales tinerii obisnuiau sa se dea in scrancioabe sau "invartitoare". Sarbatoarea Lunei albe era respectata pentru ca oamenii sa nu se rataceasca in calatorii.