Obiceiuri în prima si a doua zi de Paste!
În prima zi de Paşte există obiceiul de a se purta haine noi, în semn de
respect pentru această aleasă sărbătoare, dar şi pentru că ea semnifică
primenirea trupului şi a sufletului, aşa cum se primeneşte întreaga
natură odată cu primăvara, informează Agerpres.
Duminică dimineaţa, există tradiţia ca toţi membrii familiei să se spele
pe faţă cu apă neîncepută, luată dintr-un izvor, în sensul în care
curge, în care se pune un ou roşu şi un ban de argint: să fie sănătoşi
şi cu faţa frumoasă, argintul simbolizând, de asemenea, şi noroc la
bani.
Un alt obicei, în prima zi de Paşte, este ca, după ce s-au întors de la
Înviere şi iau anafura, toţi ai casei să mănânce un ou roşu, pască şi o
bucăţică de slănină: să fie curaţi ca pasca, sănătoşi ca oul şi graşi ca
porcul.
La întoarcerea de la slujbă, lumânarea Învierii se păstrează, pentru a
fi la îndemână la vreo revărsare mare de apă, la grindină şi la trăsnet.
În unele părţi din Transilvania, în ziua de Paşte, fetele se spălau cu
apă de la moară, de pe roata morii, să fie frumoase. Tot prin aceste
locuri feciorii ţineau toaca pe un deal şi o păzeau zi şi noapte. Alţii
se străduiau să o fure. Dacă o furau, feciorii trebuiau să dea bani grei
pentru răscumpărare. Toaca se păzea de joi până luni, la ieşirea din
biserică iar, în timpul acesta, flăcăii erau cinstiţi cu mâncare şi
băutură. Apoi se făcea joc şi toţi coborau în centrul satului. Înainte
mâncau pe câmp, în zilele noastre se duc la casele rudelor. Petrecerea
ţine până marţi, când toţi se întorc la casele lor.
În a doua zi de Paşte, finii merg la naşi cu dar de colaci, un covor
ţesut în casă şi un ulcior. Flăcăii merg la fete cu stropitul şi cu
văluritul, iar o năframă albă pusă într-o prăjină se poartă în fruntea
alaiului care merge din casă în casă şi face urări de Paşte. Tradiţia
udatului, care s-a mai păstrat în Transilvania, are semnificaţia unui
act de purificare, fetele fiind stropite cu apă sau parfum.
De asemenea, flăcăii şi fetele se uită în fântână pentru ca să fie curaţi şi frumoşi ca apa de izvor.
Există credinţa că cine moare în ziua de Paşte sau în Săptămâna Luminată
merge direct în Rai, fiindcă în această zi uşile Raiului sunt deschise,
iar ale iadului închise. Tot aşa, cel ce se naşte în această zi va avea
noroc toată viaţa.
Lunea alba, prima zi de luni dupa
Paste, cea de-a doua zi a Pastelui si cea dintai din Saptamana Luminata
este consacrata in traditiile si obiceiurile populare continuarii
sfintei sabatoriri, mai ales prin cadrul unor petreceri ori reuniuni de
familie.
Cu aceasta ocazie, avea loc asa-zisa
"umblare cu pasca", adica vizitarea rudelor apropiate in vederea
vestirii Invierii lui Iisus Htistos. Copiii se duceau la parintii lor,
nepotii la bunici, si finii la nasi. Potrivit obiceiului, nu se mergea
in vizita cu mana goala, ci cu oua rosii, pasca, fructe si vin. Odata
ajunsi la nasi, finii era asezati la masa, asezandu-li-se in fata
slanina, cozonac, si oua vopsite. La plecare, nasa ii daruia, la
randu-i, finei, o pasca facuta cu mainile sale.
O alta traditie specifica Lunii Albe
era stropirea cu apa. Flacaii din sate le pandeau pe fete, si le udau cu
cateva cofe de apa de la fantana sau le azvarleau, asa imbracate cum
erau, intr-o apa curgatoare. Fetele nu protestau fata de acest
tratament, intrucat, in acest fel, erau sortite sa se marite pana la
sfarsitul anului. Uneori, dupa ce uda o fata, baiatul ii zicea, ""Sa-ti
fie inima curata ca apa si ea sa te fereasca de orice boala." O
reminiscenta a acestui obicei din Transilvania si Banat este udatul cu
parfum. Se spune ca acest ritual are la origine povestea despre o fata
evreica ce a lesinat la auzul vestii invierii lui Hristos, fiind readusa
in simtiri de niste tineri ce au stropit-o cu apa.
In unele regiuni romanesti, in cea
de-a doua zi de Paste, ouale se ciocnesc “cap cu dos”, si nu "cap cu
cap", precum in prima zi a sarbatorii pascale.
Conform superstitiei, oricine moare in aceasta zi se duce direct in rai, fara a mai fi judecat.
Tot cu acest prilej, era bine sa se
spele rufele, pentru ca anul sa fie alb si luminat. Cu toate ca spalatul
era ingaduit, nu era indicat a se lucra in vreun alt fel, pentru a fi
la adapost de "boala rea", adica epilepsia.
Pentru a fi intariti in sanatate in
decursul anului, mai ales tinerii obisnuiau sa se dea in scrancioabe sau
"invartitoare". Sarbatoarea Lunei albe era respectata pentru ca oamenii
sa nu se rataceasca in calatorii.
