Din antichitate locurile pe veci
au fost marcate cu monumente funerare,
care să aducă un ultim omagiu celor plecați pentru veșnicie. Monumentele funerare
reprezintă acel domeniu diversificat unde arhitectura îmbina cu succes
artizanalul cu sculptura in relief. Monumentele funerare din României sunt
destul de diversificate mai ales în funcție de zona în care au fost construite.
Tipul de monument funerar diferă de zona in care influenta diferitelor religii
care si-a pus accentul pe specificul lor. Monumentelor funerare datează încă
din timpul Daciei. Enumeram mai jos câteva aspecte teoretice necesare
conturării unei imagini globale pertinente.
- Edicula. Este construcția funerară simplă, realizată din cinci bucati monolite
- Construcții funerare. Existenta unor construcții funerare de tip pilastru este atestată in situl în vestul și în centrul Europei (monumentul Secundanților de la Igel, al Iuliilor de la Glanum, al Curiei Marcella de la Aquileia).
- Stelele funerare care să fie în primul rând grăitoare asupra credintelor, vieții economice si sociale locuitorilor așezărilor romane de pe cuprinsul României.
- Sarcofagele. După anul 100, când inhumația se răspândește în Imperiu, își fac apariția, în număr tot mai mare, sarcofagele. Acest tip de mormânt a fost preluat de către grecii epocii clasice din Egipt și dezvoltat în secolele elenismului. El s-a încetățenit și în Italia încă în vremea Republicii (sarcofagul lui Scipio).
 |
